Showing posts with label life. Show all posts
Showing posts with label life. Show all posts

Nov 9, 2011

Botezul, ritual de coşmar

Botezul ar trebui să fie unul dintre cele mai frumoase momente din viaţa unor părinţi.
Un eveniment deosebit de frumos care să rămână în amintirea tuturor celor iau parte la botez. 
Însă citesc tot mai des pe net despe cazuri nefericite în care pruncul era pe cale să se înece în cristelniţă fiindcă preotul îl scufundă cu totul în apă. 

Preoţii ăştia chiar nu învaţă nimic la facultatea aia de teologie? Înţeleg eu că ei se scot prin "aşa e ritualul", dar consider că botezul nu trebuie să fie un moment terifiant pentru bebe. Nu e de ajuns să îi pună puţină apă pe frunte, sau să îl scufunde doar pe jumătate? Din câte ştiu eu botezul se poate face prin scufundare, prin turnare şi prin stropire. De ce majoritatea preoţilor optează pentru scufundare şi nu ţin cont de dorinţele părinţilor?

Mă gândesc ce i-o trece prin capul acelei mici fiinţe când e scufundată iar şi iar şi iar în apă ... 

Anul trecut un bebe a murit în Republica Moldova din cauza botezului. Detalii aici 
Recent am citit despre două cazuri în care bebele aproape că s-a înecat  aici şi aici

Nu sunt împotriva botezului ... Sunt doar împotriva preoţilor care fac ce vreau pentru că ei ştiu mai bine şi fac asta de nu ştiu câţi ani şi pentru că aşa e ritualul.

P.S.
Eu am fost botezată iarna prin scufundare, iar în biserica era un ger de crăpau pietrele. Spre norocul meu nu am păţit nimic.

Nov 8, 2011

Sardine obraznice

Nu primisem nici o avertizare că o să am parte de sardine azi.
Azi autobuzele au avut întârziere. Mi-a dat seama din cauza oamenilor nervoşi din staţie.
Toate autobuzele care veneau era conserve de sardine... Am simţit că mi s-a pus un nod în gât, speram, ca măcar unul din cele trei autobuze care mă putea duce la destinaţie să nu fie aşa aglomerat. 
Ghinion, nu am avut noroc... 

Mi-am găsit şi eu loc ca toate sardinele cuminţi şi am încercat să îmi păzesc geanta cât puteam eu de bine. Nu trec două minute că o sardinuţă începe să se agite, nu avea mai mult de 10 ani (aşa cred).
Sardinuţa: Cobori?
Eu: Nu, dar îţi fac loc când se opreşte conserva autobuzul în staţie.
Nu sţiu ce o fi înţeles sardinuţa dar începe să se zbată şi să se împingă de parcă era pe moarte:
Sardinuţa: Eu cobor la următoarea. 
Eu: Tu chiar nu vezi că nu am cum să îţi fac loc să treci?!? Mai ai un pic de răbdare...
Sardinuţa se agită şi mai tare şi nu apuc să îi fac loc să treacă când se opreşte autobuzul fiindcă  se strecoară printre "înotătoarele" mele şi sare pe trotuar. Jur că mă rugam în gând să cadă şi să îşi rupă ceva. Nu de alta dar poate ar fi băgat la cap că nu se întâmplă lucrurile doar aşa cum vrea sardinuţa.

Când credeam şi eu că am scăpat, simt pe la spate că se freacă ceva de mine. Întorc capul şi văd un zambet larg de la un Sardinel de vreo 18-20 de ani. Încerc să mă strecor printre celelalte sardine pentru a scapa de Sardinel, dar fără nici un rezultat. Sardinel îmi arată din ce în ce mai multă "afecţiune".
Eu: Te rog nu te mai împinge în mine...
Sardinel: Dar ce să fac dacă suntem aşa multe sardine?
Şi continuă să fie afectuos cu mine. La prima curbă Sardinel îşi pierde echilibrul şi profit de ocazie să îi arăt şi eu afecţiunea mea: îi aplic o lovitură, cât pot eu de tare, acolo unde ştiu că are parte de cele mai intense sentimente.
Mă uit direct în ochii lui şi zâmbesc. Nu era politicos din partea mea dacă nu îi răspundeam. Cel puţin ştiu că pe ziua de azi o să fiu ultima sardină care avusese parte de afecţiunea lui Sardinel.


Nov 4, 2011

De ce bărbaţii nu inteleg un refuz?

Aseară un puşti de liceu încerca să mă impresioneze ca să îmi capteze atenţia (eram pe autobuz lume destul de multă şi era însoţit de un amic)
Până la urmă şi-a adunat de pe undeva curajul şi m-a întrebat ce vârstă am. După ce i-am răspuns m-a întrebat dacă am prieten. Ca să nu îl refuz direct şi să îi zic "Măi ţonţonel aşteaptă să mai creşti şi tu puţin", i-am dat un răspuns diplomatic: "Am prieten". Recunosc am minţit dar nu vroiam să îl refuz direct, că poate rămânea cu sechele. 
M-a surprins comportamentul lui. După ce i-am răspuns la a doua întrebare şi-a văzut de treaba lui. Cred e primul "bărbat" să zic aşa care a acceptat un refuz şi nu s-a simţit ofensat.
Sursa foto





Alţi masculi nu pot percepe un refuz sub nici o formă, chiar dacă îl formulezi într-un mod cât mai diplomatic. Fie te consideră mai atractivă, fie o iau ca pe o formă de provocare, sau percep refuzul ca o lovitură sub centură şi consideră că e de datoria lui să-ţi plătească cu aceeaşi monedă.

Recunosc, e şi vina noastră a femeilor, că uneori spunem "Nu" când de fapt am vrea să spunem  "Da". Însă ar fi plăcut ca atunci când îi spui unui bărbat "Nu", el să înţeleagă şi să nu te mai agaseze, dacă i-ai răspuns cu "Nu" imediat după ce te-a întrebat şi i-ai mai şi adus argumente clare.


Oct 25, 2011

Transportul in comun pericol public

Well...nu ştiu ce s-a întâmplat cu şoferii de autobuz din Târgu-Mureş, dar în ultima perioadă parcă se grăbesc undeva. 
Conduc cu viteză destul de mare, trec pe roşu şi mai nou frânează brusc. 
Asta nu se întâmplă doar pe o linie...se pare că e o epidemie. 
Sper să le treacă.

Oct 20, 2011

Indiferenţi...

Astăzi am observat că lumea din jur e tot mai indiferentă faţă de semenii ei. Parcă toţi sunt împinşi de un instinct de supravieţuire şi tot ce contează e doar propria persoană. El sau ea să fie primul/prima...la orice.

Mai nou am observat că sunt privită ca o "fiinţă de pe altă lume" atunci când cedez locul meu în autobuz unei alte persoane. Ba mai mult, chiar persoana pentru care mă ridic şi îi ofer locul, se arată indignată.
Chiar nu mai suntem obişnuiţi ca cineva să se comporte frumos cu noi? Să facă un gest pentru noi, chiar dacă e un simplu necunoscut sau o simplă necunoscută?

Sep 20, 2011

Companie mare : "E proastă măi!"

Oamenii din ziua de azi încă continuă să mă surprindă într-un mod (ne)plăcut.
Aplic pentru un post oarecare, la o companie mare...
Azi mă prezint la interviu pregătită să fiu supusă unor interogatorii interminabile. M-am înşelat.

Doamna sau domnişoara care m-a întâmpinat se uită lung la mine, mă scanează şi nu ştie să spună "Bună ziua" înapoi. Îi spun că am venit pentru interviu. După o tăcere deplină îmi spune să iau loc. 

Între timp îi sună telefonul, ascultă persoana de la capătul celălalt ca mai apoi să ţipe "E proastă măi! Îţi zic eu că e proastă, că şi ieri am avut probleme cu ea. Nu ştie."
În momentul ală îmi venea să ies pe uşă şi să fug cât mai departe. 
Am rămas din bun simţ ca să zic aşa.

Mult aşteptatul interviu au fost de fapt 3 întrebări simple, întrebări care nu erau erau necesare dacă mi-ar fi citit CV-ul (by the way, nu avea CV-ul meu ca să se uite peste el). Mi-a cerut să mă descriu, pe urmă mi-a dat să completez un "mini interviu" (cuvintele ei) de 6 întrebări (întrebări care se repetau).

Ce să mai zic de faptul că m-a întrebat de 3 ori care e numele meu, iar "EA" nu s-a prezentat nici măcar o dată.

Companie mare, cu oameni serioşi care au respect pentru oameni.

P.S. Sper să piardă numărul meu de telefon.

Sep 14, 2011

C&I (CDI) transport rapid şi periculos

Rapid şi sigur! Profesionalism, respectarea orele de plecare/sosire. Şoferi şi dispeceri cu bun simţ. 
DA. Asta îmi doresc atunci când aplez la C&I, dar pot să aştept mult şi bine.

Dacă călătoreşti cu ei să te aştepţi la multe surprize şi adrenalină.
Ce  pot să zic de bunul simţ al şoferilor care se uită urât la tine când văd că ai bagaje şi te trimit "politicos" să le pui în "spate la bagaje" că nu ai voie cu  ele înăuntru. 
Trebuie să mergi cu cel puţin 30 de min. înainte de ora de plecare ca să prinzi un loc. De rezervare nici nu mai vorbesc. Degeaba ai rezervare, dacă vine clientul fidel cu 1 min. înainte să plece maxi-taxi, fie stai în picioare fie te dau jos. A era să uit! Prima dată urcă clienţii cu rezervare : Andrei, Sorin, Maria, Vasile, Ion. Tu o să stai ca prostul/proasta să vină ăia, abia după poţi să urci, asta dacă te lasă "domnişoara" care se ocupă cu rezervările.
Client fidel: rude, prieteni, cunosţiinţe, sau orice tipă cu decolteu şi fustă mini. Preţul biletului pentru clienţii fideli variază între 0-10 Ron.

Cum poţi avea statut de clientă fidelă a companiei C&I: 
  • să îi oferi ceva şoferului, ceva de care are neapărat nevoie
  • să îi laşi numărul tău de telefon
  • să îl laşi să te pipăie 
  • să îi spui că ai ceva probleme acuma cu banii, dar promiţi să te revanşezi data viitoare
  • să ieşi cu el la o cafea 
  • să îi oferi servicii 
  • să îl suni din când în când să vezi ce mai face 
  • să îi zici cât de bine arată
  • să îi dai dreptate când îţi vorbeşte de lipsa de respect a pasagaerilor, faţă de el
Vrei să profiţi de reducerea de student? Te poţi bucura de ea doar dacă, tu, ca femeie, poţi fi considerată bună. E de ajuns un zâmbet şi puţin flirt.


Sep 13, 2011

De relaxare la dependenţă

Mi-e dor de mometele de relaxare din copilărie...când citeam o carte, mergeam la iarbă verde (nu pentru grătare), când aveam reuniune cu clasa.

Azi te relaxezi în prezenţa PC-ului sau a telefonului, rupi contactul din ce în ce mai mult cu oamenii. Ajungi să "socializezi" fără să mai intri în contact cu cei din "neamul" tău.

Angry Birds...În ultima vreme este cea mai utilizată aplicaţie, printre ultimele dependeţe printre gammeri, cu 3 jocuri în serie (din câte am auzit eu).
 Astfel la nivel mondial "dependenţii" se joacă aproximativ 200 mil. de minute zilnic.

Imaginea alăturată vorbeşte de la sine.

Sursa


Oct 15, 2008

Am crezut...


”Am crezut că cerul se însenina, dar de fereastra mea se izbeau picuri de ploaie.” -Orhan Pamuk, Viața cea nouă