Nu primisem nici o avertizare că o să am parte de sardine azi.
Azi autobuzele au avut întârziere. Mi-a dat seama din cauza oamenilor nervoşi din staţie.
Toate autobuzele care veneau era conserve de sardine... Am simţit că mi s-a pus un nod în gât, speram, ca măcar unul din cele trei autobuze care mă putea duce la destinaţie să nu fie aşa aglomerat.
Ghinion, nu am avut noroc...
Mi-am găsit şi eu loc ca toate sardinele cuminţi şi am încercat să îmi păzesc geanta cât puteam eu de bine. Nu trec două minute că o sardinuţă începe să se agite, nu avea mai mult de 10 ani (aşa cred).
Sardinuţa: Cobori?
Eu: Nu, dar îţi fac loc când se opreşte conserva autobuzul în staţie.
Nu sţiu ce o fi înţeles sardinuţa dar începe să se zbată şi să se împingă de parcă era pe moarte:
Sardinuţa: Eu cobor la următoarea.
Eu: Tu chiar nu vezi că nu am cum să îţi fac loc să treci?!? Mai ai un pic de răbdare...
Sardinuţa se agită şi mai tare şi nu apuc să îi fac loc să treacă când se opreşte autobuzul fiindcă se strecoară printre "înotătoarele" mele şi sare pe trotuar. Jur că mă rugam în gând să cadă şi să îşi rupă ceva. Nu de alta dar poate ar fi băgat la cap că nu se întâmplă lucrurile doar aşa cum vrea sardinuţa.
Când credeam şi eu că am scăpat, simt pe la spate că se freacă ceva de mine. Întorc capul şi văd un zambet larg de la un Sardinel de vreo 18-20 de ani. Încerc să mă strecor printre celelalte sardine pentru a scapa de Sardinel, dar fără nici un rezultat. Sardinel îmi arată din ce în ce mai multă "afecţiune".
Eu: Te rog nu te mai împinge în mine...
Sardinel: Dar ce să fac dacă suntem aşa multe sardine?
Şi continuă să fie afectuos cu mine. La prima curbă Sardinel îşi pierde echilibrul şi profit de ocazie să îi arăt şi eu afecţiunea mea: îi aplic o lovitură, cât pot eu de tare, acolo unde ştiu că are parte de cele mai intense sentimente.
Mă uit direct în ochii lui şi zâmbesc. Nu era politicos din partea mea dacă nu îi răspundeam. Cel puţin ştiu că pe ziua de azi o să fiu ultima sardină care avusese parte de afecţiunea lui Sardinel.
No comments:
Post a Comment