Showing posts with label Personal. Show all posts
Showing posts with label Personal. Show all posts

Dec 21, 2011

Lume rea

E perioada sărbătorilor de iarnă ... 
Lumea ar trebui să fie darnică, să aibă numai gânduri bune. Dar pe zi ce trece, văd cât lipsiţi de suflet suntem. 
Mai nou ne certăm din orice, ajungem şi la violenţă în cele mai rele cazuri.
Măcar acum, să uităm ce religie are cel de lângă noi, ce naţionalitate are cel de lângă noi, ce etnie are cel de lângă noi, ce culoare a pielii are cel de lângă noi.

Dec 7, 2011

Momente ...

Sunt multe momente în viaţă când simţi că trebuie să faci ceva neapărat, altfel nu mai poţi. Şi nu mă refer la lucruri mărunte. Parcă e ceva care te împinge să mergi într-un loc anume. Şi parcă atunci toate se întorc împotriva ta totul merge bine ...
Visele ... visele din copilărie se pierd undeva pe drumul spre maturitate .
Visele ... din viaţa de om cu responsabilităţi şi ele se pierd undeva pe drum din diverse motive.
Acum e momentul ăla când simt că trebuie să merg “acolo”, acum e momentul ăla când un vis e pe cale să devină realitate. Nu am cuvinte să descriu ceea ce simt ... Sunt foarte fericită, doar atât pot să spun.

Nov 20, 2011

Winter is here



Winter is here...I`m happy

Nov 3, 2008

Mai suntem noi altruiști?


Mi se pare că astăzi nu mai există așa mult altruism printre noi... O parte din oameni au uitat să mai fie fie altruiști. Am citit multe articole legate de altruism și cei mai mulți autori se referau la el, ca fiind limita între realitate si ficțiune. Poate că au dreptate sau poate nu.


Atunci când eu mai fac unele fapte de altruism recunosc că simt o satisfacție personală: mă simt bine că am reușit să fac o faptă bună fără să aștept ceva în schimb, nici măcar un simplu mulțumesc. Mie îmi ajunge acea expresie de uimire de pe fața unei persoane învârstă atunci când îi cedez locul in maxi sau autobus. Dar mă pune oarecum pe gânduri.


De exemplu ieri, când mă întorceam de la Real, în maxi s-a urcat si o femeie însărcinată însă nimeni nu s-a grăbit să îi cedeze locul. Am rămas uimită fiindcă erau multi tineri care se uitau nepăsători la ea. Nu imi venea să cred. Cel care a lasat-o să stea jos a fost un bătrânel care abia se ținea pe picioare.

De ce azi facem ceva doar fiindcă așteptăm ceva în schimbul acelei fapte? Chiar nu mai există acea iubire față de semeni de care ni se spune încă din clasa 1 de la orele de religie?


Pentru mine altruismul e un fel de dăruire în folosul unei alte persoane și nu o fac doar pentru că mă simt bine, o fac pentru că vreau sa pun interesul unei persoane înaintea propriului meu interes.


Am observat că pentru unii altruismul e doar un cuvânt și nimic mai mult, sau îl practică doar pentru ca imaginea lui să crească în ochii celorlalți.


Altruismul nu există doar la oameni ci se manisfestă și la animale însă rămâne încă un mister pentru marii cercetători. Ca fericită posesoare a unui câine și a doi motani pot spune că am observat între ei comportamente de altruism.


În concluzie altruismul e un mod de viață, e o manifestare a iubirii față de ființele din jurul nostru fie ele cuvântătoare sau necuvâtătoare.