What is love?

A separation (Jodaeiye Nader az Simin)

A separation (Jodaeiye Nader az Simin) sau Nader şi Simin, o despărţire

Anul: 2011

Genul: Dramă

Ţara: Iran 

Un cuplu aparent fără probleme în căsnicie ajunge să divorţeze fiindcă nu cade de acord asupra unei decizii. 

Simin (soţia) vrea să plece din Iran pentru a asigura un viitor mai bun fiicei lor, Termeh. În schimb Nader (soţul) nu vrea să plece fiindcă nu îşi poate lăsa în urmă tatăl bolnav de Alzheimer. De aici începe toată drama.

Sursa foto

Când Simin se mută la părinţii ei, Nader este nevoit să angajeze o femeie însărcinată ca aceasta să aibă grijă de tatăl lui. 

Curând Nader ajunge să aibă probleme ajungând să mintă, să manipuleze şi să aibă confruntări cu cei din jurul său. 

Loialitate faţă de familie, datorie faţă de familie, mândire, credinţa în religie, opresiune, frică, sacrificiu ... Sunt doar câteva cuvinte ce descriu filmul. 

De multe ori te simţi ca un judecător atunci când vizionezi "A separation", ajungi chiar să te întrebi ce ai face dacă ai fi în locul lor. M-a surprins în mod plăcut.

Boyce Avenue - Dare to believe

Lume rea

E perioada sărbătorilor de iarnă ... 

Lumea ar trebui să fie darnică, să aibă numai gânduri bune. Dar pe zi ce trece, văd cât lipsiţi de suflet suntem. 

Mai nou ne certăm din orice, ajungem şi la violenţă în cele mai rele cazuri.

Măcar acum, să uităm ce religie are cel de lângă noi, ce naţionalitate are cel de lângă noi, ce etnie are cel de lângă noi, ce culoare a pielii are cel de lângă noi.

Medina - Kl. 10

"Pentru că nu am mai întâlnit un bărbat ca tine, 

Te cred când îmi spui că vei fi al meu..." 

Momente ...

Sunt multe momente în viaţă când simţi că trebuie să faci ceva neapărat, altfel nu mai poţi. Şi nu mă refer la lucruri mărunte. Parcă e ceva care te împinge să mergi într-un loc anume. Şi parcă atunci toate se întorc împotriva ta totul merge bine ...

Visele ... visele din copilărie se pierd undeva pe drumul spre maturitate .

Visele ... din viaţa de om cu responsabilităţi şi ele se pierd undeva pe drum din diverse motive.

Acum e momentul ăla când simt că trebuie să merg “acolo”, acum e momentul ăla când un vis e pe cale să devină realitate. Nu am cuvinte să descriu ceea ce simt ... Sunt foarte fericită, doar atât pot să spun.

Dragoste şi pedeapsă

Aşk ve ceza (Dragoste şi pedeapsă)

Anul :2010

Genul: Acţiune, Dramă, Romantic

Yasemin e înşelată de logodnic şi se duce în Bodrum (oraş din Turcia) ca să uite incidentul. În Bodrum are o aventură cu Savaş, iar Yasemin rămâne însărcinată. 

Sursa foto

Savaş este fiul unei importante din Van (oraş din Turcia), familie care este încă strâns legată de tradiţii. Astfel Savaş este nevoit să se căsătorească cu Çiçek (fosta soţie a fratelui său, care a murit într-un accident de maşină) din cauza unei vechi tradiţii. 

Yasemin şi Savaş vor avea multe de îndurat ca să îşi poată trăi poveste lor de dragoste.

Îmi place serialul  fiindcă prezintă povestea a două generaţii diferite: pe de o parte avem familia modernă din zilele noastre, pe de altă parte avem familia tradiţională care încă trăieşte după vechile obiceiuri şi respectă vechile tradiţii uneori până la extrem.

Winter is here

Winter is here...I`m happy

November rain

David Garrett - November Rain

Ya sonra

Ya sonra (And then what?)

Anul: 2011

Genul: Comedie, Dramă, Romantism

Sursa foto

Fiecare poveste de dragoste are farmecul ei... Fata cunoaşte un băiat sau băiatul cunoaşte o fată, se îndrăgostesc, se căsătoresc şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Se căsătroesc şi pe urmă ce? Povestea lor de iubire continuă sau îşi găseşte finalul?

Didem şi Adem sunt căsătoriţi de 7 ani, din dragoste (că aşa e frumos să credem). Dar încet, încet problemele pe care le au îi îndepărtează unul de celălalt... Didem devine o femeie nefericită care încearcă să se piardă în munca ei, în timp ce Adem îi arată pe zi ce trece tot mai puţină, dragoste, recunoştinţă şi susţinere. 

Cu puţin "ajutor" din partea unor oameni binevoitori, Didem şi Adem divorţează... Pentru Didem destinul pare să îi surâdă, în viaţă îi apare un "Făt-Frumos". Pentru Adem, ei bine destinul nu pare să îi surâdă, cel puţin pentru moment ... Povestea lor continuă. 

Mai trebuie să menţionez ca îmi place soundtrack-ul filmului (coloana sonoră). În special Hayat arkadasim

Botezul, ritual de coşmar

Botezul ar trebui să fie unul dintre cele mai frumoase momente din viaţa unor părinţi.

Un eveniment deosebit de frumos care să rămână în amintirea tuturor celor iau parte la botez. 

Însă citesc tot mai des pe net despe cazuri nefericite în care pruncul era pe cale să se înece în cristelniţă fiindcă preotul îl scufundă cu totul în apă. 

Preoţii ăştia chiar nu învaţă nimic la facultatea aia de teologie? Înţeleg eu că ei se scot prin "aşa e ritualul", dar consider că botezul nu trebuie să fie un moment terifiant pentru bebe. Nu e de ajuns să îi pună puţină apă pe frunte, sau să îl scufunde doar pe jumătate? Din câte ştiu eu botezul se poate face prin scufundare, prin turnare şi prin stropire. De ce majoritatea preoţilor optează pentru scufundare şi nu ţin cont de dorinţele părinţilor?

Mă gândesc ce i-o trece prin capul acelei mici fiinţe când e scufundată iar şi iar şi iar în apă ... 

Anul trecut un bebe a murit în Republica Moldova din cauza botezului. Detalii aici 

Recent am citit despre două cazuri în care bebele aproape că s-a înecat  aici şi aici . 

Nu sunt împotriva botezului ... Sunt doar împotriva preoţilor care fac ce vreau pentru că ei ştiu mai bine şi fac asta de nu ştiu câţi ani şi pentru că aşa e ritualul.

P.S.

Eu am fost botezată iarna prin scufundare, iar în biserica era un ger de crăpau pietrele. Spre norocul meu nu am păţit nimic.

Sardine obraznice

Nu primisem nici o avertizare că o să am parte de sardine azi.

Azi autobuzele au avut întârziere. Mi-a dat seama din cauza oamenilor nervoşi din staţie.

Toate autobuzele care veneau era conserve de sardine... Am simţit că mi s-a pus un nod în gât, speram, ca măcar unul din cele trei autobuze care mă putea duce la destinaţie să nu fie aşa aglomerat. 

Ghinion, nu am avut noroc... 

Mi-am găsit şi eu loc ca toate sardinele cuminţi şi am încercat să îmi păzesc geanta cât puteam eu de bine. Nu trec două minute că o sardinuţă începe să se agite, nu avea mai mult de 10 ani (aşa cred).

Sardinuţa: Cobori?

Eu: Nu, dar îţi fac loc când se opreşte conserva autobuzul în staţie.

Nu sţiu ce o fi înţeles sardinuţa dar începe să se zbată şi să se împingă de parcă era pe moarte:

Sardinuţa: Eu cobor la următoarea. 

Eu: Tu chiar nu vezi că nu am cum să îţi fac loc să treci?!? Mai ai un pic de răbdare...

Sardinuţa se agită şi mai tare şi nu apuc să îi fac loc să treacă când se opreşte autobuzul fiindcă  se strecoară printre "înotătoarele" mele şi sare pe trotuar. Jur că mă rugam în gând să cadă şi să îşi rupă ceva. Nu de alta dar poate ar fi băgat la cap că nu se întâmplă lucrurile doar aşa cum vrea sardinuţa.

Când credeam şi eu că am scăpat, simt pe la spate că se freacă ceva de mine. Întorc capul şi văd un zambet larg de la un Sardinel de vreo 18-20 de ani. Încerc să mă strecor printre celelalte sardine pentru a scapa de Sardinel, dar fără nici un rezultat. Sardinel îmi arată din ce în ce mai multă "afecţiune".

Eu: Te rog nu te mai împinge în mine...

Sardinel: Dar ce să fac dacă suntem aşa multe sardine?

Şi continuă să fie afectuos cu mine. La prima curbă Sardinel îşi pierde echilibrul şi profit de ocazie să îi arăt şi eu afecţiunea mea: îi aplic o lovitură, cât pot eu de tare, acolo unde ştiu că are parte de cele mai intense sentimente.

Mă uit direct în ochii lui şi zâmbesc. Nu era politicos din partea mea dacă nu îi răspundeam. Cel puţin ştiu că pe ziua de azi o să fiu ultima sardină care avusese parte de afecţiunea lui Sardinel.

Sursa foto  

De ce bărbaţii nu inteleg un refuz?

Aseară un puşti de liceu încerca să mă impresioneze ca să îmi capteze atenţia (eram pe autobuz lume destul de multă şi era însoţit de un amic)

Până la urmă şi-a adunat de pe undeva curajul şi m-a întrebat ce vârstă am. După ce i-am răspuns m-a întrebat dacă am prieten. Ca să nu îl refuz direct şi să îi zic "Măi ţonţonel aşteaptă să mai creşti şi tu puţin", i-am dat un răspuns diplomatic: "Am prieten". Recunosc am minţit dar nu vroiam să îl refuz direct, că poate rămânea cu sechele. 

M-a surprins comportamentul lui. După ce i-am răspuns la a doua întrebare şi-a văzut de treaba lui. Cred e primul "bărbat" să zic aşa care a acceptat un refuz şi nu s-a simţit ofensat.

Sursa foto

Alţi masculi nu pot percepe un refuz sub nici o formă, chiar dacă îl formulezi într-un mod cât mai diplomatic. Fie te consideră mai atractivă, fie o iau ca pe o formă de provocare, sau percep refuzul ca o lovitură sub centură şi consideră că e de datoria lui să-ţi plătească cu aceeaşi monedă.

Recunosc, e şi vina noastră a femeilor, că uneori spunem "Nu" când de fapt am vrea să spunem  "Da". Însă ar fi plăcut ca atunci când îi spui unui bărbat "Nu", el să înţeleagă şi să nu te mai agaseze, dacă i-ai răspuns cu "Nu" imediat după ce te-a întrebat şi i-ai mai şi adus argumente clare.

Summer Coda

Summer Coda

Anul: 2010

Gen: Dramă, Romantic

Imagine

Muzică. Vioară. Melancolie. Călătorie. Necunoscut. Portocale... Mmm, da portocale.

Heidi şi Michael, doi oameni care nu au nimic în comun, ajung să aibă o relaţie ciudată. Amândoi învaţă să treacă peste nişte momente dificile.

Povestea nu e cine ştie ce, în schimb locul unde se petrece acţiunea e mirific...O plantaţie de portocali. 

E numai bun de vizionat atunci când vrei să te duci cu gândul în altă parte, să visezi cu ochii deschişi la un mini rai, să te relaxezi. 

Vreau şi eu un Michael cu o plantaţie de portocali.

Transportul in comun pericol public

Well...nu ştiu ce s-a întâmplat cu şoferii de autobuz din Târgu-Mureş, dar în ultima perioadă parcă se grăbesc undeva. 
Conduc cu viteză destul de mare, trec pe roşu şi mai nou frânează brusc. 
Asta nu se întâmplă doar pe o linie...se pare că e o epidemie. 
Sper să le treacă.