L`autoroute de ma vie

A separation (Jodaeiye Nader az Simin)

2011-12-22T01:57:00.000+02:00

A separation (Jodaeiye Nader az Simin) sau Nader şi Simin, o despărţire

Anul: 2011

Genul: Dramă

Ţara: Iran

Un cuplu aparent fără probleme în căsnicie ajunge să divorţeze fiindcă nu cade de acord asupra unei decizii.

Simin (soţia) vrea să plece din Iran pentru a asigura un viitor mai bun fiicei lor, Termeh. În schimb Nader (soţul) nu vrea să plece fiindcă nu îşi poate lăsa în urmă tatăl bolnav de Alzheimer. De aici începe toată drama.

Sursa foto

Când Simin se mută la părinţii ei, Nader este nevoit să angajeze o femeie însărcinată ca aceasta să aibă grijă de tatăl lui.

Curând Nader ajunge să aibă probleme ajungând să mintă, să manipuleze şi să aibă confruntări cu cei din jurul său.

Loialitate faţă de familie, datorie faţă de familie, mândire, credinţa în religie, opresiune, frică, sacrificiu ... Sunt doar câteva cuvinte ce descriu filmul.

De multe ori te simţi ca un judecător atunci când vizionezi "A separation", ajungi chiar să te întrebi ce ai face dacă ai fi în locul lor. M-a surprins în mod plăcut.

Boyce Avenue - Dare to believe

2011-12-21T11:00:00.001+02:00

Lume rea

2011-12-21T10:55:00.004+02:00

E perioada sărbătorilor de iarnă ...

Lumea ar trebui să fie darnică, să aibă numai gânduri bune. Dar pe zi ce trece, văd cât lipsiţi de suflet suntem.

Mai nou ne certăm din orice, ajungem şi la violenţă în cele mai rele cazuri.

Măcar acum, să uităm ce religie are cel de lângă noi, ce naţionalitate are cel de lângă noi, ce etnie are cel de lângă noi, ce culoare a pielii are cel de lângă noi.

Medina - Kl. 10

2011-12-07T23:03:00.001+02:00

"Pentru că nu am mai întâlnit un bărbat ca tine,

Te cred când îmi spui că vei fi al meu..."

Momente ...

2011-12-07T22:53:00.001+02:00

Sunt multemomente în viaţă când simţi că trebuie să faci ceva neapărat, altfel nu maipoţi. Şi nu mă refer la lucruri mărunte. Parcă e ceva care te împinge să mergiîntr-un loc anume. Şi parcă atunci ~~toate se întorc împotriva ta~~ totulmerge bine ...

Visele ... viseledin copilărie se pierd undeva pe drumul spre maturitate .

Visele ... dinviaţa de om cu responsabilităţi şi ele se pierd undeva pe drum din diversemotive.

Acum e momentulăla când simt că trebuie să merg “acolo”, acum e momentul ăla când un vis e pecale să devină realitate. Nu am cuvinte să descriu ceea ce simt ... Sunt foartefericită, doar atât pot să spun.

Dragoste şi pedeapsă

2011-11-26T23:04:00.001+02:00

Aşk ve ceza (Dragoste şi pedeapsă)

Anul :2010

Genul: Acţiune, Dramă, Romantic

Yasemin e înşelată de logodnic şi se duce în Bodrum (oraş din Turcia) ca să uite incidentul. În Bodrum are o aventură cu Savaş, iar Yasemin rămâne însărcinată.

Sursa foto

Savaş este fiul unei importante din Van (oraş din Turcia), familie care este încă strâns legată de tradiţii. Astfel Savaş este nevoit să se căsătorească cu Çiçek (fosta soţie a fratelui său, care a murit într-un accident de maşină) din cauza unei vechi tradiţii.

Yasemin şi Savaş vor avea multe de îndurat ca să îşi poată trăi poveste lor de dragoste.

Îmi place serialul fiindcă prezintă povestea a două generaţii diferite: pe de o parte avem familia modernă din zilele noastre, pe de altă parte avem familia tradiţională care încă trăieşte după vechile obiceiuri şi respectă vechile tradiţii uneori până la extrem.

Winter is here

2011-11-20T21:51:00.001+02:00

Winter is here...I`m happy

November rain

2011-11-15T22:59:00.001+02:00

David Garrett - November Rain

Ya sonra

2011-11-11T18:39:00.001+02:00

Ya sonra (And then what?)

Anul: 2011

Genul: Comedie, Dramă, Romantism

Sursa foto

Fiecare poveste de dragoste are farmecul ei... Fata cunoaşte un băiat sau băiatul cunoaşte o fată, se îndrăgostesc, se căsătoresc ~~şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi.~~

Se căsătroesc şi pe urmă ce? Povestea lor de iubire continuă sau îşi găseşte finalul?

Didem şi Adem sunt căsătoriţi de 7 ani, din dragoste (că aşa e frumos să credem). Dar încet, încet problemele pe care le au îi îndepărtează unul de celălalt... Didem devine o femeie nefericită care încearcă să se piardă în munca ei, în timp ce Adem îi arată pe zi ce trece tot mai puţină, dragoste, recunoştinţă şi susţinere.

Cu puţin "ajutor" din partea unor oameni binevoitori, Didem şi Adem divorţează... Pentru Didem destinul pare să îi surâdă, în viaţă îi apare un "Făt-Frumos". Pentru Adem, ei bine destinul nu pare să îi surâdă, cel puţin pentru moment ... Povestea lor continuă.

Mai trebuie să menţionez ca îmi place soundtrack-ul filmului (coloana sonoră). În special Hayat arkadasim

Botezul, ritual de coşmar

2011-11-09T16:59:00.001+02:00

Botezul ar trebui să fie unul dintre cele mai frumoase momente din viaţa unor părinţi.

Un eveniment deosebit de frumos care să rămână în amintirea tuturor celor iau parte la botez.

Însă citesc tot mai des pe net despe cazuri nefericite în care pruncul era pe cale să se înece în cristelniţă fiindcă preotul îl scufundă cu totul în apă.

Preoţii ăştia chiar nu învaţă nimic la facultatea aia de teologie? Înţeleg eu că ei se scot prin "aşa e ritualul", dar consider că botezul nu trebuie să fie un moment terifiant pentru bebe. Nu e de ajuns să îi pună puţină apă pe frunte, sau să îl scufunde doar pe jumătate? Din câte ştiu eu botezul se poate face prin scufundare, prin turnare şi prin stropire. De ce majoritatea preoţilor optează pentru scufundare şi nu ţin cont de dorinţele părinţilor?

Mă gândesc ce i-o trece prin capul acelei mici fiinţe când e scufundată iar şi iar şi iar în apă ...

Anul trecut un bebe a murit în Republica Moldova din cauza botezului. Detalii aici

Recent am citit despre două cazuri în care bebele aproape că s-a înecat aici şi aici .

Nu sunt împotriva botezului ... Sunt doar împotriva preoţilor care fac ce vreau pentru că ei ştiu mai bine şi fac asta de nu ştiu câţi ani şi pentru că aşa e ritualul.

P.S.

Eu am fost botezată iarna prin scufundare, iar în biserica era un ger de crăpau pietrele. Spre norocul meu nu am păţit nimic.

Sardine obraznice

2011-11-08T18:56:00.000+02:00

Nu primisem nici o avertizare că o să am parte de sardine azi.

Azi autobuzele au avut întârziere. Mi-a dat seama din cauza oamenilor nervoşi din staţie.

Toate autobuzele care veneau era conserve de sardine... Am simţit că mi s-a pus un nod în gât, speram, ca măcar unul din cele trei autobuze care mă putea duce la destinaţie să nu fie aşa aglomerat.

Ghinion, nu am avut noroc...

Mi-am găsit şi eu loc ca toate sardinele cuminţi şi am încercat să îmi păzesc geanta cât puteam eu de bine. Nu trec două minute că o sardinuţă începe să se agite, nu avea mai mult de 10 ani (aşa cred).

Sardinuţa: Cobori?

Eu: Nu, dar îţi fac loc când se opreşte ~~conserva~~ autobuzul în staţie.

Nu sţiu ce o fi înţeles sardinuţa dar începe să se zbată şi să se împingă de parcă era pe moarte:

Sardinuţa: Eu cobor la următoarea.

Eu: Tu chiar nu vezi că nu am cum să îţi fac loc să treci?!? Mai ai un pic de răbdare...

Sardinuţa se agită şi mai tare şi nu apuc să îi fac loc să treacă când se opreşte autobuzul fiindcă se strecoară printre "înotătoarele" mele şi sare pe trotuar. Jur că mă rugam în gând să cadă şi să îşi rupă ceva. Nu de alta dar poate ar fi băgat la cap că nu se întâmplă lucrurile doar aşa cum vrea sardinuţa.

Când credeam şi eu că am scăpat, simt pe la spate că se freacă ceva de mine. Întorc capul şi văd un zambet larg de la un Sardinel de vreo 18-20 de ani. Încerc să mă strecor printre celelalte sardine pentru a scapa de Sardinel, dar fără nici un rezultat. Sardinel îmi arată din ce în ce mai multă "afecţiune".

Eu: Te rog nu te mai împinge în mine...

Sardinel: Dar ce să fac dacă suntem aşa multe sardine?

Şi continuă să fie afectuos cu mine. La prima curbă Sardinel îşi pierde echilibrul şi profit de ocazie să îi arăt şi eu afecţiunea mea: îi aplic o lovitură, cât pot eu de tare, acolo unde ştiu că are parte de cele mai intense sentimente.

Mă uit direct în ochii lui şi zâmbesc. Nu era politicos din partea mea dacă nu îi răspundeam. Cel puţin ştiu că pe ziua de azi o să fiu ultima sardină care avusese parte de afecţiunea lui Sardinel.

Sursa foto

De ce bărbaţii nu inteleg un refuz?

2011-11-04T16:23:00.001+02:00

Aseară un puşti de liceu încerca să mă impresioneze ca să îmi capteze atenţia (eram pe autobuz lume destul de multă şi era însoţit de un amic)

Până la urmă şi-a adunat de pe undeva curajul şi m-a întrebat ce vârstă am. După ce i-am răspuns m-a întrebat dacă am prieten. Ca să nu îl refuz direct şi să îi zic "Măi ţonţonel aşteaptă să mai creşti şi tu puţin", i-am dat un răspuns diplomatic: "Am prieten". Recunosc am minţit dar nu vroiam să îl refuz direct, că poate rămânea cu sechele.

M-a surprins comportamentul lui. După ce i-am răspuns la a doua întrebare şi-a văzut de treaba lui. Cred e primul "bărbat" să zic aşa care a acceptat un refuz şi nu s-a simţit ofensat.

Sursa foto

Alţi masculi nu pot percepe un refuz sub nici o formă, chiar dacă îl formulezi într-un mod cât mai diplomatic. Fie te consideră mai atractivă, fie o iau ca pe o formă de provocare, sau percep refuzul ca o lovitură sub centură şi consideră că e de datoria lui să-ţi plătească cu aceeaşi monedă.

Recunosc, e şi vina noastră a femeilor, că uneori spunem "Nu" când de fapt am vrea să spunem "Da". Însă ar fi plăcut ca atunci când îi spui unui bărbat "Nu", el să înţeleagă şi să nu te mai agaseze, dacă i-ai răspuns cu "Nu" imediat după ce te-a întrebat şi i-ai mai şi adus argumente clare.

Summer Coda

2011-10-30T00:51:00.000+03:00

Summer Coda

Anul: 2010

Gen: Dramă, Romantic

Imagine

Muzică. Vioară. Melancolie. Călătorie. Necunoscut. Portocale... Mmm, da portocale.

Heidi şi Michael, doi oameni care nu au nimic în comun, ajung să aibă o relaţie ciudată. Amândoi învaţă să treacă peste nişte momente dificile.

Povestea nu e cine ştie ce, în schimb locul unde se petrece acţiunea e mirific...O plantaţie de portocali.

E numai bun de vizionat atunci când vrei să te duci cu gândul în altă parte, să visezi cu ochii deschişi la un mini rai, să te relaxezi.

Vreau şi eu un Michael cu o plantaţie de portocali.

Transportul in comun pericol public

2011-10-25T21:54:00.000+03:00

Well...nu ştiu ce s-a întâmplat cu şoferii de autobuz din Târgu-Mureş, dar în ultima perioadă parcă se grăbesc undeva.
Conduc cu viteză destul de mare, trec pe roşu şi mai nou frânează brusc.
Asta nu se întâmplă doar pe o linie...se pare că e o epidemie.
Sper să le treacă.

Indiferenţi...

2011-10-20T21:34:00.000+03:00

Astăzi am observat că lumea din jur e tot mai indiferentă faţă de semenii ei. Parcă toţi sunt împinşi de un instinct de supravieţuire şi tot ce contează e doar propria persoană. El sau ea să fie primul/prima...la orice.

Mai nou am observat că sunt privită ca o "fiinţă de pe altă lume" atunci când cedez locul meu în autobuz unei alte persoane. Ba mai mult, chiar persoana pentru care mă ridic şi îi ofer locul, se arată indignată.
Chiar nu mai suntem obişnuiţi ca cineva să se comporte frumos cu noi? Să facă un gest pentru noi, chiar dacă e un simplu necunoscut sau o simplă necunoscută?

2011-10-08T21:44:00.000+03:00

"E aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea." (Zahir - Paulo Coelho)

Love likes coincidences 2011

2011-10-08T21:30:00.000+03:00

Love likes coincidences ( Ask Tesadüfleri Sever)

Anul : 2011

Gen: Dramă, Romantic

Ceva diferit...Ceva care pare simplu...Ceva normal...Ceva complicat...O coincidenţă.

Un eveniment care va schimba viaţa a două persoane...O simplă coincidenţă.

Un "el" (Özgür) şi o "ea" (Deniz) se nasc în aceeşi zi în Ankara.

Din acel moment ei îşi influenţează viaţa printr-o serie de "simple" coincidenţe. Concidenţe care le schimbă viaţa radical, atât a lor cât şi pe cea a familiei.

Özgür cât şi Deniz îşi urmează visele în ciuda destinului care pare să le fie uneori potrivnic, un adevărat câmp de luptă. După 25 de ani, în care drumurile lor s-au intersectat, ei se "reîntâlnesc" la Istanbul, tot printr-o coincidenţă.

Flashback-urile, numerose, ne duc în momentele decisive din viaţa lor şi ne arată toate evenimentele care au făcut posibilă întâlnirea dintre Özgür şi Deniz.

Deşi la început nu promite nimic, filmul "Love likes coincidences" ne duce într-o călătorie plină de dragoste şi nostalgie, din Ankara şi până la Istanbul, prin Turcia anilor 70, 80, 90 şi 2010.
Trailer

Companie mare : "E proastă măi!"

2011-09-20T17:06:00.001+03:00

Oamenii din ziua de azi încă continuă să mă surprindă într-un mod (ne)plăcut.

Aplic pentru un post oarecare, la o companie mare...

Azi mă prezint la interviu pregătită să fiu supusă unor interogatorii interminabile. M-am înşelat.

Doamna sau domnişoara care m-a întâmpinat se uită lung la mine, mă scanează şi nu ştie să spună "Bună ziua" înapoi. Îi spun că am venit pentru interviu. După o tăcere deplină îmi spune să iau loc.

Între timp îi sună telefonul, ascultă persoana de la capătul celălalt ca mai apoi să ţipe "E proastă măi! Îţi zic eu că e proastă, că şi ieri am avut probleme cu ea. Nu ştie."

În momentul ală îmi venea să ies pe uşă şi să fug cât mai departe.

Am rămas din bun simţ ca să zic aşa.

Mult aşteptatul interviu au fost de fapt 3 întrebări simple, întrebări care nu erau erau necesare dacă mi-ar fi citit CV-ul (by the way, nu avea CV-ul meu ca să se uite peste el). Mi-a cerut să mă descriu, pe urmă mi-a dat să completez un "mini interviu" (cuvintele ei) de 6 întrebări (întrebări care se repetau).

Ce să mai zic de faptul că m-a întrebat de 3 ori care e numele meu, iar "EA" nu s-a prezentat nici măcar o dată.

Companie mare, cu oameni serioşi care au respect pentru oameni.

P.S. Sper să piardă numărul meu de telefon.

Muzică pentru suflet

2011-09-16T21:49:00.001+03:00

Cel puţin pentru sufletul meu...Pablo Alboran. L-am descoperit din "greşeală" pe youtube.
Miedo un videoclip simplu cu cadre superbe.

Cosmote. E un fluture!

2011-09-16T10:42:00.000+03:00

Nu sunt fan Cosmote, dar trebuie să recunosc că mi-a plăcut spotul publicitar din noua lor campanie.

Nu ştiu cât succes o să aibă campania având în vedere că se merge pe latura sentimentală a posibililor clienţi (având în vedere că generaţia noastră nu mai pune "preţ" pe sentimente), dar e ceva nou, simplu şi emoţionant.

C&I (CDI) transport rapid şi periculos

2011-09-14T12:05:00.000+03:00

Rapid şi sigur! Profesionalism, respectarea orele de plecare/sosire. Şoferi şi dispeceri cu bun simţ.

DA. Asta îmi doresc atunci când aplez la C&I, dar pot să aştept mult şi bine.

Dacă călătoreşti cu ei să te aştepţi la multe surprize şi adrenalină.

Ce pot să zic de bunul simţ al şoferilor care se uită urât la tine când văd că ai bagaje şi te trimit "politicos" să le pui în "spate la bagaje" că nu ai voie cu ele înăuntru.

Trebuie să mergi cu cel puţin 30 de min. înainte de ora de plecare ca să prinzi un loc. De rezervare nici nu mai vorbesc. Degeaba ai rezervare, dacă vine clientul fidel cu 1 min. înainte să plece maxi-taxi, fie stai în picioare fie te dau jos. A era să uit! Prima dată urcă clienţii cu rezervare : Andrei, Sorin, Maria, Vasile, Ion. Tu o să stai ca prostul/proasta să vină ăia, abia după poţi să urci, asta dacă te lasă "domnişoara" care se ocupă cu rezervările.

Client fidel: rude, prieteni, cunosţiinţe, sau orice tipă cu decolteu şi fustă mini. Preţul biletului pentru clienţii fideli variază între 0-10 Ron.

Cum poţi avea statut de clientă fidelă a companiei C&I:

să îi oferi ceva şoferului, ceva de care are neapărat nevoie
să îi laşi numărul tău de telefon
să îl laşi să te pipăie
să îi spui că ai ceva probleme acuma cu banii, dar promiţi să te revanşezi data viitoare
să ieşi cu el la o cafea
să îi oferi servicii
să îl suni din când în când să vezi ce mai face
să îi zici cât de bine arată
să îi dai dreptate când îţi vorbeşte de lipsa de respect a pasagaerilor, faţă de el

Vrei să profiţi de reducerea de student? Te poţi bucura de ea doar dacă, tu, ca femeie, poţi fi considerată bună. E de ajuns un zâmbet şi puţin flirt.

Bărbaţii şi napolitana lor (BIG Joe) 1

2011-09-13T11:48:00.001+03:00

Bărbaţii au şi ei în sfârşit o napolitană numai a lor.vPot să se bucure şi ei.

În ultima vreme văd la TV nişte reclame destinate exclusiv bărbaţilor: imagini colorate şi câteva scurte "poveşti". Până acuma am văzut vreo 3 variante.

Varianta 1:

Un băiat iubeşte o fată... Poveste pentru femei.

Un băiat iubeşte 100 de fete... Poveste pentru bărbaţi.

Bărbaţii preferă cantităţile mari.

BIG Joe, un baton mare. Pentru bărbaţi.

Concluzii:

Bărbaţii se bucură dacă unul din ei are mai multe femei.
Un bărbat are nevoie de 100 de femei că să poată considera că iubeşte.

În fiecare bărbat se ascunde un gigolo.

Un bărbat trebuie să fi avut cel putin 100 de femei ca să fie considerat bărbat cu adevărat.

Un bărbat îşi permite să aibă un harem (la salariul din ziua de azi puţin probabil) pe Facebook.

Femeia vrea să ştie că ea e singura din viaţa unui bărbat.
Dacă femeia afla că nu e singura, poate e a treia din cele 100, îl consideră pe barbat "porc".

Dacă bărbatul îi oferă femeii tot ce ea îşi doreşte atunci restul sunt "piţipoance", dar ea e "unica" că tot la ea se întoarce după ce "daddy" şi-a satisfăcut pofta de "cantităţi" mari.

De relaxare la dependenţă

2011-09-13T11:04:00.002+03:00

Mi-e dor de mometele de relaxare din copilărie...când citeam o carte, mergeam la iarbă verde (nu pentru grătare), când aveam reuniune cu clasa.

Azi te relaxezi în prezenţa PC-ului sau a telefonului, rupi contactul din ce în ce mai mult cu oamenii. Ajungi să "socializezi" fără să mai intri în contact cu cei din "neamul" tău.

Angry Birds...În ultima vreme este cea mai utilizată aplicaţie, printre ultimele dependeţe printre gammeri, cu 3 jocuri în serie (din câte am auzit eu).
Astfel la nivel mondial "dependenţii" se joacă aproximativ 200 mil. de minute zilnic.

Imaginea alăturată vorbeşte de la sine.

Sursa

Bridesmaids 2011 (Domnişoare de onoare)

2011-09-10T23:50:00.000+03:00

Bridesmaids face parte din acele categorii de filme care ori îţi place ori nu-ţi place. Este o comedie destul de reuşită, previzibilă dar cu multe scene comice, ce pot fi savurate de ambele sexe.

În prim plan se află Annie (Kristen Wiig), care trece printr-o perioadă dificilă din viaţa ei. Şi-a pierdut afacerea, prietenul, are doi colegi de cameră ciudaţi, are un job pe care îl detestă.

Lilian (Maya Rudolph), prietena din copilărie, o roagă pe Annie să îi fie domnişoară de onoare, ceea ce îi aduce lui Annie patru noi prietenii (Rita, Becca, Helen, Megan) dar şi numeroase provocări, devenind "Maid of Dishonor" dar spre finalul comediei problemele se rezolvă.

Annie nu face parte din tiparul "normal" al unei domnişoare de onoare, sub sarcasm şi glume se ascunde o femeie cu stimă de sine aproape inexistentă şi depresivă. Este o femeie cu probleme dar nu face nimic ca să le rezolve şi preferă să îşi plangă de milă. Pe lângă toate astea ea are şi o parte tipică personajelor masculine, îi e frică să se angajeze într-o relaţie serioasă, alegând să fie fără voie "number 3" pentru Ted (her sex buddy).

Nota pe care i-o acord este 7 din următoarele motive:
- are 125 min
- situaţiile comice ajung să nu mai fie aşa comice
- unele "scene" sunt în plus

Germania vs. Franţa în "Aprilie în Paris"

2011-09-10T15:06:00.000+03:00

"Aprilie în Paris" (Michael Wallner), face parte din acea categorie de cărţi pe care le-am cumpărat dintr-un impuls. Am citit prima şi ultima pagină, aşa cum obişnuiesc să fac când cumpăr o carte la "prima vedere".

Michael Roth, 21 de ani, membru al Gestapo-ului, ajunge să fie translator între conaţionalii săi şi membrii Rezistenţei franceze în cadrul unor interogatorii dure, datorită faptului că vorbeşte perfect franceza. Dorind să scape din realitatea în care trăieşte, în timpul său liber el este Antoine,un tânăr francez.

Ce mi-a atras atenţia e faptul că Roth vorbeşte despre "Antoine" la persoana, a treia, ca şi cum ar fi personajul unei cărţi. Sub această nouă identitate, el explorează strazile Parisului şi frecventează locuri pe care membrii Gestapo-ului le-ar evita.

Sub noua identitate cunoaşte dragostea (Chantal, fiica unui librar care face parte din Rezistenţă) şi viaţa i se va schimba radical.

Suspans, dileme, răsturnări de situaţie, dragoste. Romanul "Aprilie in Paris", nu este o pierdere de timp, dar ar fi fost mai reuşit dacă autorul Michael Wallner ar fi introdus şi un backround al personajului principal.

Prima zi de facultate mi-a adus un zambet

2009-02-16T14:54:00.005+02:00

Nu ma asteptam ca in prima zi de cursuri dupa o saptamana de vacanta sa fie totusi una plina de energie pentru mine, desi trebuie sa recunosc ca azi dimineata nu aveam chef sa ma trezesc si mi-as fi dorit sa mai pot dormi.

Oricum nu am avut incotro si a trebuit sa ma pregatesc si sa merg in statie sa astept autobusul care ma duce la facultate. Nu ma aspteptam sa aud ceva care sa imi aduca fericire... La radio am auzit ca poemul "Luceafarul" a lui Mihai Eminescu a intrat in cartea recordurilor. Tare! Ma simt mandra ca sunt romanca si ca am facut in liceu un comentariu la intreg poemul "Luceafarul".

Sincer nu-mi vine sa cred ca e cel mai lung poem de dragoste din lume de 98 de strofe, record anuntat de Academia Recordurilor Mondiale (World Records Academy). Am deschis si site-ul oficial al Academiei Recordurilor Mondiale si am vazut ceea ce s-a scris despre poem, descriere ce nu prea mi-a placut: "poate fi descrisa simplu (ca pentru generatia You Tube de astazi) ca o combinatie intre "Pe aripile vantului", datorita caracterului romantic, "Star Trek", pentru elementele de science fiction, si "Love Story"...", insa sa zicem ca merge.

Citind mai departe articolul am remarcat si faptul ca se mentioneza si despre "teiul lui Eminescu" din Parcul Copou, tei care are peste 100 de ani si care era un fel de muza a inspiratiei pt "Luceafarul poeziei romanesti" . Desi nu exista o explicatie pentru longevitatea acestu tei, eu am propria mea teorie:Iubirea genereaza miracole prin tot ceea ce "atinge".

"Risen as for ever, death though

Follows them like a thorn

For all are born only to die

And die to be reborn"

http://www.worldrecordsacademy.org/arts/longest_love_poem-world_record_set_by_the_Evening_Star_90145.htm

O nouă zi

2009-02-03T20:27:00.005+02:00

O nouă zi
aceleași gânduri...
Iar tristețea se lasa încet în sufletul ei,
precum altădată,
la fel ca ceața în nopțile reci.
Simțea că se pierde iar în ceața densă a vieții,
fiindcă lumea din jurul ei se năruia încet.
Oricât și-ar fi dorit nu mai putea dărui lumii
acele zâmbete,
acele priviri pline de inocență, de mister.

E aievea sau e doar un vis?

2008-12-14T03:14:00.003+02:00

În brațele tale m-am regăsit pe mine însumi
și mă întreb dacă e aievea sau e doar un vis
ce se va nărui când voi deschide ochii.
Și totuși ești în fiecare cuvânt al meu
pe care îl rostesc încet...

Mă pierd printre gesturi și cuvinte iar și iar
dar ești tu aici și mă ghidezi
prin ceața densă a vieții mele.
Când simt că nu mai pot și vreau să plâng
apari tu înger de gheață și îmi alini
cu a ta atingere fiecare durere.

Aș vrea să nu mai am o mie de întrebări
să nu mai privesc din nou în trecut
ca să-mi explic prezentul.
Să nu mai cad fiindcă ești tu aici
universul meu...
Și totul are un sens când mă privești,
când îmi vorbești...

Mai suntem noi altruiști?

2008-11-03T14:02:00.008+02:00

Mi se pare că astăzi nu mai există așa mult altruism printre noi... O parte din oameni au uitat să mai fie fie altruiști. Am citit multe articole legate de altruism și cei mai mulți autori se referau la el, ca fiind limita între realitate si ficțiune. Poate că au dreptate sau poate nu.

Atunci când eu mai fac unele fapte de altruism recunosc că simt o satisfacție personală: mă simt bine că am reușit să fac o faptă bună fără să aștept ceva în schimb, nici măcar un simplu mulțumesc. Mie îmi ajunge acea expresie de uimire de pe fața unei persoane învârstă atunci când îi cedez locul in maxi sau autobus. Dar mă pune oarecum pe gânduri.

De exemplu ieri, când mă întorceam de la Real, în maxi s-a urcat si o femeie însărcinată însă nimeni nu s-a grăbit să îi cedeze locul. Am rămas uimită fiindcă erau multi tineri care se uitau nepăsători la ea. Nu imi venea să cred. Cel care a lasat-o să stea jos a fost un bătrânel care abia se ținea pe picioare.

De ce azi facem ceva doar fiindcă așteptăm ceva în schimbul acelei fapte? Chiar nu mai există acea iubire față de semeni de care ni se spune încă din clasa 1 de la orele de religie?

Pentru mine altruismul e un fel de dăruire în folosul unei alte persoane și nu o fac doar pentru că mă simt bine, o fac pentru că vreau sa pun interesul unei persoane înaintea propriului meu interes.

Am observat că pentru unii altruismul e doar un cuvânt și nimic mai mult, sau îl practică doar pentru ca imaginea lui să crească în ochii celorlalți.

Altruismul nu există doar la oameni ci se manisfestă și la animale însă rămâne încă un mister pentru marii cercetători. Ca fericită posesoare a unui câine și a doi motani pot spune că am observat între ei comportamente de altruism.

În concluzie altruismul e un mod de viață, e o manifestare a iubirii față de ființele din jurul nostru fie ele cuvântătoare sau necuvâtătoare.

Entre moi et toi

2008-11-02T10:44:00.002+02:00

Entre moi et toi, beaucoup de frontières,

Mais tu es près de moi toujours.

Entre toi et moi, beaucoup de différences,

Mais nous avons les mêmes rêves.

Entre moi et toi, beaucoup de craintes,

Mais je crois en toi.

Entre toi et moi, beaucoup de problèmes

Mais nous trouvons une solution.

Do you remember me?

2008-10-19T00:21:00.004+03:00

Do you remember those summer rains

When we had the same dreams

in our hearts?

Do you remember the shine of my eyes

When you took my hand and embraced me

in the summer rain?

Do you remember,no matter what separated us

We were close in our hearts even if we were

miles away?

Do you remember me,my shining eyes,my voice

Or you forgot me as you forgot those

summer rains?

Am crezut...

2008-10-15T23:55:00.002+03:00

”Am crezut că cerul se însenina, dar de fereastra mea se izbeau picuri de ploaie.” -Orhan Pamuk, Viața cea nouă

Eğer aşk bir gül bahçesi ise

2008-10-11T20:14:00.003+03:00

Eğer aşk bir gül bahçesi ise,

O zaman sen parfümümü kokladığında,

Sıcak nefesini hissetmek,

İçin bir gül olmayi diliyorum...

Eğer aşk bir gül bahçesi ise,

O zaman sen beni öptüğünde,

Güzel dudaklarını hissetmek,

İçin bir gül olmayi diliyorum...

Eğer aşk bir gül bahçesi ise,

O zaman sen beni alıp götürdüğünde,

Tutkunun gölgelerini hissetmek,

İçin bir gül olmayi diliyorum...

Ben her yerde seni görüyorum ve unutamam

2008-10-11T20:09:00.001+03:00

Ben her yerde seni görüyorum ve unutamam

Sen benim her kelimemde ve düşüncemdesin

Gündüz gece sadece seni düşünüyorum.

Sevgilim sen benim her şeyimsin:

âHayatım , Aşkım ve Ümidimsin

Şimdi mutlu olmak istiyorum bir tanem,

Bana şu kelimeyi söyle, “Bu sevgi imkansız değildir”

Ve o an kalbim ağlamayacak…

Ben buradayım sen ise orada…

Sensiz hayat neye yarar?

Beni sevme,özleme, ama asla unutma,

Gözyaşlarımdan her bir damla sel olur

Çünkü seni kalbime sakladım…

Ben bir gül gibi ölmek istemiyorum

Çünkü ellerinde ben gülüm sevgilim,

Gitme, gitme ne olur, bak yine ağlıyorum

Sensizlik o kadar çok zor

Aşkım terk etme beni, gel bana

Çünkü,

Seni gördüm göreli ben ellerindeyim

Ama bu ayrılık, bu yalnızlığı istemiyorum

Sevgilim…

Solitudinea numerelor prime

2008-10-11T12:36:00.007+03:00

"La solitudine dei numeri primi" (Solitudinea numerelor prime) -Paolo Girodano

Numerele prime se divid cu unu şi cu ele înseși, toți am invățat asta la matematică și probabil că ăsta e motivul pentru care ne gândim la matematică atunci când auzim de numere prime.

Însă un tânar scriitor italian, Paolo Giordano, ne propune cu totul altceva în romanul ”La solitudine dei numeri primi” (”Solitudinea numerelor prime”). El ne prezintă povestea de viață a unei fete și a unui băiat, care trec prin întâmplări ce le vor marca întreaga viață, dar în ciuda acestui fapt ei vor ști să meargă mai departe.

Două vieți, două nume, două destine: Alice și Mattia. Cei doi sunt asemenea numerelor speciale din matematică numite ”numere prime gemene”, două numere prime ce sunt separate de un număr par, apropiate dar nu îndeajuns pentru ”a se atinge” cu adevarat.

”L`angelo de la neve” și ”Il Principio di Archimede”(”Îngerul zăpezii” și respectiv ”Principiul lui Arhimede”) sunt primele două capitole ce deschid romanul și prezintă începutul dramei din viața celor doi.

Alice e obigată de tatăl ei să meargă la o școală de schi, dar ea urăște acest lucru însă se conformeaza dorinței acestuia. La 7 ani ea suferă un accident care îi va schimba întreaga viață.

Mattia are o soră geamană (Michela) care e are probleme psihice. Michela se află sub grija fratelui ei, pentru că părinţii refuză să accepte adevărul.

Drama lui Mattia începe când acesta decide să o lase nesupravegheată pe sora lui într-un parc, cât timp el merge la ziua de naştere a unui coleg de clasă. Această decizie îi va aduce cu sine o vinovăție care îl apasă și îl urmarește chiar și atunci când devine adult, fiindcă la întoarcere el nu o mai găsește pe Michela.

Dispariția ei nu e elucidată niciodată.

Celelalte cinci capitole sunt la fel de emoționante și profunde.

Informații despre Paolo Giordano:
http://it.wikipedia.org/wiki/Paolo_Giordano_(scrittore)

Sunt eu si am fost eu

2008-10-09T11:58:00.005+03:00

Sunt acolo unde am fost si ieri,
Si incepe sa imi planga sufletul
Din cauza nerostitelor cuvinte,
Ce-mi inunda neincetat gandul.

Sa mai schimb nimic nu pot,
E prea tarziu sa prind aripi
Le-a ucis cu siguranta de tot,
Ploaia cu a ei rece atingere.

Sufletul meu azi a inghetat
Si ma inec in ploaia trista,
A lacrimilor ce mi-e dat
Sa cada iar si iar neincetat.

Sunt eu si am fost eu mereu

Asta nu o mai stiu de mult,
Caci stie doar ingerul meu
Al carui glas nu il mai aud.

I have no choice

2008-05-31T23:39:00.002+03:00

Come to my side and merge with me

I long your kiss on my skin,

I have no choice.

To me you are the life itself

I belong only to you my lover,

I have no choice.

I love you and I love myself

You own my heart and soul,

I have no choice.

Connect with me,be with me now

Although you belong to all the world,

I have no choice.

Vino...

2008-05-31T23:17:00.002+03:00

Vino alaturi de mine si contopeste-te

Sa simt sarutul tau pe pielea mea,

sa nu am de ales.

Esti iubitul meu si traiesc pentru tine,

Desi tu nu-mi apartii mie ci lumii

si nu am de ales.

Vino alaturi de mine sa ne unim

Poate pentru o clipa,daca nu pentru o viata

sa nu am de ales.

Ten Things to Do for Your Business (and Marketing) in 2008

2007-12-10T17:36:00.003+02:00

1. Review, update and optimize your Web site.

2. Get smart about new media opportunities.

3. Create a company newsletter.

4. Get younger—and smarter.

5. Work with your team on better communicating with your clients.

6. Evaluate new products and services you can and should be offering your clients and prospects.

7. Network more and get involved with industry associations.

8. Educate yourself and your team.

9. Take time to think about what is most important to do next.
10. Exercise your right to exercise and don't skimp on sleep.

Don`t lift away my veil

2007-11-25T14:16:00.003+02:00

Don`t lift away my veil,don`t call me oppressed
because of the clothes I wear...
My body is like the temple of Allah,too precious
to be seen by your eyes.

Don`t lift away my veil,is my human right
as a Muslim woman...
I`m totaly free and I obey Allah`s law
not the human`s law.

Don`t lift away my veil,don`t expose me
to the eyes of men...
I don`t want to play as others that game
of seducing&being seduced.

Don`t lift away my veil,it keeps me safty
of men`s desire...
I wear it because Is my choice and brings me
dignity,beauty and respect.

Don`t lift away my veil,don`t call me slave
because I guard my modesty...
In the name of Allah the Merciful,the Almighty
respect me always.